Am deschis Facebook-ul si asta a fost primul lucru pe care l-am citit: "Bai, deci eu nu sunt fericit. Daca as fi, as sti. Cica e misto sa fii fericit. Cica e ca un drog neletal, e ca si cum ai da si n-ai lua nimic la schimb, e ca si cum aia pe care o iubesti te iubeste numai pe tine si e ca si cum o iubesti pe aia pe care o iubesti si numai pe ea, e ca si cum mori fara sa-ti para rau, e ca si cum tot timpul esti la mama, e ca si cum mergi în prima vacanta la mare, sau iei primul premiu I, e ca si cum reusesti pentru prima oara sa urci în ciresul de la bunici. Fericirea e de bine". Bai... deci eu sunt fericita. Nu stiu cati dintre voi pot spune asta, dar eu sunt un om fericit. Sunt rare momentele cand ma "depresurizez". Si sunt fericita si pentru alea. Am in draft un post care poarta titlul unei poezii - imi pasa. Ideea este aceeasi. Eram fericita cand l-am scris. Dupa un weekend iritant, m-am trezit intr-o zi de luni si am scris asta: "Ma mai doare, imi mai pasa, ma mai ranesc cuvinte, ma mai vindeca soapte. Ma mai consum si mai ard. Si uneori e nevoie sa arzi, ca sa iti dai seama ca te mai doare. Si sa nu plangi daca te doare. Sa plangi doar daca nu te mai doare...". Acum sunt fericita ca am ajuns acasa. Ca nu e foarte cald. Ca mi-am luat un pepene rosu din piata si cand am ajuns acasa si i-am facut dop am fost in extaz. Si am izbucnit intr-un ras tampit la gandul ca am mana buna la pepeni. Macar de-as avea si la barbati!